Se-see-seee, se-see-seeee…

Mai nou, Petru a inceput sa scoata niste sunete usor de recunoscut…. ca niste usoare fluieraturi ale unui om mare care mestereste ceva si isi tine de urat cu o melodie care ii place.
In cazul lui Petru, sunt mai mult niste sasaieli, sasaieli care ar putea fi identificate fonetic ca alaturarea unui ” S” de un ” E” prelung, un fel de ” se-see-seee… se-see-seee…. ” , rostite ( daca nu cumva e prea pretentios termenul) in barba… doar PEnTRU el insusi. Am observat asta prima oara ieri. Eram la laptop, el era in spatele meu… in jur linistea… pana cand, usor, aproape imperceptibil, s-a auzit acest sunet: ” se-see-seee… se-see-seeee… ” , ca o soapta timbrata. M-am intors si l-am vazut in actiune: avea treaba, mesterea ceva la calculatorul mare, mai precis, incerca sa puna mana pe mouse. Toate astea erau facute aproape in liniste si  foarte tacticos. Probabil ca sa nu se plictiseasca, scotea sunetele astea.
Azi l-am pandit…. si l-am pandit… pana am auzit iar ” se-see-seee, se-see-seeee… „… M-am intors cu telefonul gata de filmare… si am filmat.

p.see: mai nou, a prins un obicei destul de enervant: ori de cate ori trebuie sa il luam cu noi la repetitie, la filmare sau pur si simplu la o intalnire ( cand nu avem cu cine sa-l lasam acasa- si nu prea avem cu cine de cele mai multe ori), ADOARME! Si doarme mult… si linistit… de parca ar vrea sa ne faca in ciuda. 🙂 . Este si cazul de fatza: astept sa se trezeasca de o ora ca sa il imbrac si sa il iau cu mine unde am si eu treaba. Probabil ca avem nevoie de o bona… Ciprian Pop pare a avea cele mai multe shanse pana acum. :))

alte poze

de-a valma… poze din Viena… fara explicatii…- click pe poza ca sa fie mare ;)

doar o explicatie totusi: am fost, eu si Petru, PEnTRU prima oara la „runnig sushi”. ( Ioana mai fusese.) Ne-a dus Dede, verishoara lui Petru. Ce e ” runnig sushi” asta? Autoservire made in China: dai 10 euro/ om si mananci cat vrei…. asta daca esti iute de mana, pt ca felurile de mancare trec pe o banda rulanta, iar tu trebuie sa fii rapid, sa deschizi o usita si sa iei felul  de mancare pe care il doresti. Mananci cat poti. Daca poti sa prinzi. Eu nu prea am putut… dar mie nu imi place mancarea, cred ca v-ati dat seama.

Scriu zilnic

Asa cum promiteam ceva mai devreme, iti scriu macar cateva randuri in fiecare zi.
Tocmai mentionam ca iti plac mini usb-urile, cablurile de la incarcatoare si tastaturile.
Mi s a mai intamplat o data sa scriu ceva pe blog si apoi sa se si intample… Cam asa a fost si azi: dupa ce am scris ca iti plac cablurile, mi ai busit laptopul tragand de cablul de alimentare. Era nou. 🙂

Oamenii mari nu au timp…

Nu am mai scris de foarte multa vreme aici, Petru.

Ce ni s-a mai intamplat de cand nu am mai scris aici?

– ai fost in strainatate;

– ai zburat cu avionul;

– ai inceput sa zici clar si raspicat: ” mama” , ” tata”, ” da-da”, ” de-de” si nu numai.

– cantaresti 12 kg;

– masori… nu stim cat- stim ca te imbraci cu haine pe care scrie 86 cm;

– manancci la fel de mult, dar mai divers;

– razi in continuare mult;

– iti place sa canti la pianina din La Scena;

– te dai cu premergatorul prin toti peretii;

– ai inceput sa te prinzi ca poti sa tipi crezand ca vei primi ceea ce doresti ( de obicei iti doresti cabluri mini usb, cabluri de incarcatoare, laptop=uri, tastaturi de calculatoare, chei si alte chestii de oameni mari)

– o alergi pe Leti cu premergatorul, spre disperarea acesteia;

– zambesti ca Bran, iar eu sunt slab ca Stan; 🙂

– dormi neintors de la un 8-9 seara pana dimineata la 8…

Cam asta faci in ultima vreme, in timp ce eu nu imi fac timp sa iti mai scriu aici. Oamenii mari cica nu au timp, oamenii mari cica au treaba, asa zic ei… cand, de fapt, cea mai multa treaba o aveti voi, piticii: in fiecare zi aveti de experimentat chestii, aveti de invatat lucruri, voi chiar aveti treaba, nu noi….

De azi o sa iti scriu in fiecare zi macar un rand aici, promit!

Gata pe ziua de azi, iesim in parc acum.

p.s.- cand  ne intoarcem facem baie si apoi pun si ceva poze de la Viena. Promit din nou!

ma vaicaresc, deci EXIST!

ma-ma uhhhhh, mă-măăăăă îîîîîî, ma-mo ăăăăăăă… si tot asa!

nu ma prind daca aceste inceputuri de cuvinte sunt doar niste indemnuri care sa te ajute sa inaintezi cand te tarasti ca un vierme de mare viteza prin casa in cautarea cainelui, a mancarii cainelui sau a mea, sau daca tu chiar spui un fel de „mama”. cert e ca nu „spui” lucrul asta asa cum imi imaginam – un „mama” clar si suav urmat de un zambet plin de recunostinta! Tu spui felul tau de „mama” doar ca sa te vaicaresti!!!

vrei in brate nespus de mult si de cele mai multe ori iti iese! din fericire, vrei la multa lume, asa ca salele mele mai fac si pauza.

in tot cazul, cand te iau in brate ai grija sa-mi dovedesti imediat ca am gresit, atunci cand iti infigi cei 4 dinti ascutiti in obrazul meu si imi tragi cateva palme entuziaste. despre trasul de par nu mai am chef sa comentez prea multe: cred ca ma tragi cat pentru doi, avand in vedere ca la tatal tau nu ai de ce sa tragi!

norocul tau ca esti simpatic, si asta ma face sa trec si peste faptul ca „tata” spui de mai mult timp si numai cand esti foarte fericit, nu cand te apuca lamentarile!

ai opt luni si jumatate si una peste alta esti foarte tare.mai ales cand „dai la gioale” cu premergatorul – am incercat sa gasesc o formulare mai academica, dar ma uit la cate vanatai am si nu reusesc sa scot decat aceste jalnice „cuvinte de lauda”. am inceput sa port tocuri prin casa, ca sa nu mai fiu tinta atacurilor cu cantul de jos al suportului premergatorului.

acum esti in sufragerie in scaunul de masa si te lamentezi in stilul deja descris.

cred ca ma iubesti. oricum ma consideri o jucarie destul de ok. eu , oricum, te iubesc si asa!

vroiam sa scriu cate ceva si despre calatoria ta la viena, dar il las pe „ta-ta”, cel al carui nume il pronunti plin de bucurie!

si pun mai jos si poze din care reiese ca dupa ce ne-ai mancat urechile, te indrepti hotarat spre mancarea cainelui:

bine ca ai caciula, sa avem si noi de cine rade, ca doar de-asta te-am facut, nu!?

in ultima poza adormisei la televizor!!! ce cautai acolo poti sa-l intrebi fericit pe „ta-ta”!