Petru are 1 an si 8 luni. E “lumina ochilor nostri”, “iubirea vietii noastre” etc…
Astazi m-am intrebat daca pot sa-l duc macar pentru o perioada scurta inapoi la maternitate… 
) pentru ca la cresa nu il primesc doamnele cu febra…
Am crezut ca sunt aproape cel mai incapatanat om dintre cei pe care ii cunosc. Poate ca asa am si fost pana cand “l-am adus pe lume” pe “iubirea vietii mele”.
Scriu ganduri aiurea, asa, poate si din cauza celor peste 100 de palme si cel putin 8-9 capete in gura pe care le primesc zilnic… deh, mi-e tot mai greu sa ma adun. Acum cateva luni imi imaginam ca “iubirea vietii mele” va face muzica, pian, ceva de genul asta. Acum cred ca e destul de clar ca se indreapta spre o cariera de pugilist.
Pe scurt, Pietricica merge la cresa de pe 19 septembrie. Mai precis, a mers pe 19 si 20, apoi a stat acasa pe 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27 si 28. Cu febra si muuuuuuulti muci. 29 si 30 au fost zile de cresa, apoi a stat acasa inca 7 zile. Si tot asa. Vestea buna e ca se obisnuieste la cresa, ba chiar ultima data cand l-am dus (luni, acum trei zile), nu a catadicsit sa ne spuna “pa”, a zbughit-o in clasa si ne-a lasat ca pe niste papagali sa ne mangaiem cu ideea ca am avut o idee buna cu cresa. Asta dupa ce in week-end apucasem sa constatam ca ideea cea buna daduse roade, iar micul terorist s-a trezit sambata la 6.30 si duminica la 5.50, si-a luat rucsacul si a inceput sa dea cu el in usa de la intrare, grabit sa plece la cresa. Deci… ii cam place! Din pacate pentru el, luni putin dupa pranz am fost sunati sa mergem sa-l luam, ca facuse iar temperatura 39 (desi eu banuiesc ca facuse obisnuitul lui 40 cu 4, de s-au speriat femeile si i-au dat nurofen PLUS panadol PLUS novocalmin:)) Eh… si de atunci eu n-am mai iesit din casa, stau si incasez pumni si palme…
De cand m-am apucat sa scriu acest post mi-am amintit ca “iubirea vietii mele” e la program saptamanal (nu stiu de ce l-au inscris asa, ca la ora aia nici prin cap nu imi trecea sa-l las vreodata noaptea)… asa ca poate ii pregateste lui mama o surpriza…:)).
Adevarul e ca e un copil cuminte… doar ca nu cu noi. ) La cresa mananca tot, doarme, alearga, se joaca cu ceilalti (toti mai mari decat el) si in rest vorbeste cat incape la un telefon imaginar:)), asa cum vede el acasa la “tata”. Acasa, insa, scoate tot din dulapuri si se baga el, se catara peste tot, rupe toate cartile care ii cad in mana, bate cainele, scuipa mancarea, o face faramite si o da tot cainelui, fura prajituri si si le indeasa in gura pana la sufocare, fura tot ce prinde si ascunde (sau arunca la gunoi, nu stim, ca nu mai gasim nimic), rastoarna tot, trage de toate, desarta cosul cu rufe murdare si de 11-12 ori pe zi in mijlocul casei, se atarna in cuierul improvizat de cate ori trece pe langa el, linge scrumiere (daca prinde), uda cu biberonul pe post de stropitoare toate cartile din biblioteca, indiferent daca in biberon are lapte, suc lipicios, ceai sau apa, faramiteaza biscuiti, bate in toate usile cu jucariile de lemn si numai cu alea, imi poarte pantofii cu toc, poarta toti papucii de casa care nu sunt ai lui, indeasa orice in masina de spalat, vine ferict la mine si imi arata razand ce are el in gura (castane stafidite, baterii, dopuri si capace, bucati din pixuri pe care le-a desfacut inainte, monede) si peste toate are zile cand e capabil, de dimineata foarte devreme si pana seara, sa se vaite, sa geama continuu a nemultumire si plictis. Nu il intereseaza sa ne jucam (foarte rar reusesc sa il conving sa construim ceva, cel mai des il captez doar daca distrugem ceva impreuna), povestile i se par, din pacate, ca baietelului din indoielnica reclama de la salamul fox – niste prostii!!!. Cel mai mult ii place sa ne jucam asa: el face o tampenie, eu ma supar, il trimit la el in camera spunandu-i sa se gandeasca daca e bine sa faca si sa dreaga, el plange, sufera putin, de forma, apoi se intoarce si se apuca de exact aceeasi tampenie, dar numai dupa ce se asigura ca ma uit la el, sa nu ratez momentul.
Ah… si mai face ceva impecabil: febra din 3 ore si jumatate in 3 ore si jumatate. Zi, noapte, zi, noapte… Asa ca ne trezim din 4 in 4 ore sa-i dam ce vine la rand, panadol sau nurofen.
Atasez doar cateva poze, pentru veridicitate:))
0 Răspunsuri to “Nurofen sau Panadol?”