ieri s-au implinit 19 luni din viata ta.
totul a trecut intr-o mare viteza!
iti place fuga, baiete: in parc, alergi, pe drumul spre casa, alergi, dintr-o camera in alta, la fel, alergi. si noi pe langa tine alergam cat ne tin picioarele: de la radio (mama ta) acasa, fuga! de la La Scena/ Teatrul Arca- eu- acasa: fuga! de la masa de infasat la cada si inapoi, fuga la loc comanda! de la leagan la tobogan- in parc- FUGA!
am invatat sa alergam, alaturi de tine, Petru. am invatat sa ne trezim. si nu numai dimineata, cand ne dai tu trezirea. nu, am invatat sa ne trezim la viata, am invatat sa ne trezim si altfel.
am fugit toti 3 unul langa altul in aceeasi directie. directia comuna a fost esentiala, fara ea nu faceam nimic, fara directia asta comuna nu radeai atat de mult… si nici nu te tineau picioarele sa fugi atat de sigur pe tine.
luni te duci la cresha. sunt sigur ca o sa te descurci de minune, baiete, sunt sigur de asta… nu stiu cum o sa ne descurcam noi ( sincer sa fiu! )
nu am mai scris de ceva vreme aici nici eu nici mama PEnTRU ca am avut o vara… tot intr-o mare fuga, o vara minunata, in care tu te-ai comportat admirabil: ai inteles si ai ajuta timp de o luna la renovare ( ai dormit peste tot numai acasa nu!). ai fost la Drajna( la bunica Codruta), ai fost la Voroveni ( cu bunica Adriana si cu ” bunicul Don Pedro) si ai fost la mare cu mama si cu tata. acum te duci si la cresha. tot intr-o fuga.
si post-ul asta e intr-o mare fuga- dormi… si vreau sa fug la tine sa te vad trezindu-te.
ai crescut, baiete. intelegi multe, spui (inca) putine si esti din zi in zi mai mare, mai intelegator, mai atent, mai curios.
Am 2 poze, le pun alaturat: una din prima zi de viata, alta dupa 19 luni. esti acelasi… si totusi altfel!
0 Răspunsuri to “tot intr-o mare fuga”